duminică, 22 iunie 2014







In Cartea Vieţii a mai intors o filă
Din focul apring a ramas scânteie,
Născându-se pe sine - acea copilă
Acum este femeie.









                                                                                                Kristina Kamara

sâmbătă, 21 iunie 2014





Am strâns din nou in braţe cămaşa invechită
Dar ai fugit de mult din ea
Când Tu şi Noi şi Mâine nu există,
azi mai insemn ceva?


Acelaşi ego steril
Imi inundă cu abundenţă fiinţa.
Cu atâta inerţie- din vene venin
Imi strânge in lanţuri silinţa.
Mortificat pe chip ti-e zâmbetul murdar
Te-arunc, te-ncui in umbra ultimului sertar.
Converg spre tine vise, abstracte idealuri
Si-mi curg din nou pe faţă frustrările in valuri.
Esti tot ce vreau sa fiu, şi eu-nimic
Te desenez din litere, albastru mozaic,
Doar mâna te mai simte,
cand mintea imi e goală
sufletul fierbinte
a sângerat pe coală.
Un Univers intreg te cere si te strigă
Cu pumnii incleştaţi si fruntea increţită.


Am strâns din nou in braţe cămaşa invechită
Dar ai fugit de mult din ea
Când Tu şi Noi şi Mâine nu există,
azi mai insemn ceva?...








                                                                  Kristina Kamara

joi, 12 iunie 2014









Cuprinzi cu palmele
Obraz de jar
Si-nchizi sintagmele
In râs amar.


Din sute de alte minciuni
Te chinui, te zbaţi să te naşti
Ca să te-arăţi intregii lumi,
Cel mai curajos dintre laşi.









                                                           Kristina Kamara





Se prabuşeşte timpul
Pe marginea visării
Ne-nghite pe-amândoi
Dar separat, in umbră.
Ne-nvăluie tăcerea
Din pântecul uitării
Cu ascuţite vorbe
Tai aripa crescândă.
Din pâlpâiri de geană
Răsar cristale moarte
Pe care sufletul, de teamă,
Nu vrea sa le mai poarte.












                                                                Kristina Kamara