Doua priviri
converg intr-un sărut
Si mâinile se strâng in dulce contopire
Dezbracă-mă de mine, de vise, de trecut
Dezbracă-mă de toţi, imbracă-mă cu tine.
Fă-mă să cred că poţi şterge vina
Că poţi, infinitul să-l reduci la punct
Si că atunci când se stinge lumina
Rămânem noi doi, singuri pe pământ.
Te-am
cunoscut când destinul a decis
Scânteia a invadat raţiunea,a dezlegat trăiri reprimate
Contrastele
s-au topit intr-o umbră, delimitată imprecis
Lent unduitoare
pe alei intunecate.
Când sufletele s-au cuprins intr-o miscare browniană
Am lăsat cuvintele sa cadă pe asfalt
De frig, de
dor, de poftă şi de teamă
De a nu ne
izbi prea tare unul de celălalt.
Nu te-nchid
intr-o inima cu aur poleită
Nu spun ca
dragostea mea va fi nesfarşită
Te voi iubi
atât cât te va face fericit
Si dacă inseamnă toată viaţa, atunci…promit!
Kristina Kamara
