Te vad prin timpul ce trece
ca printr-o perdea de fum...
Esti tot mai departe, apatic si rece,
esti tot mai Acolo si tocmai acum.

Am incercat sa te-nghet, am incercat sa te sting,
am incercat sa te-arunc si-am vrut sa te prind.
M-ai decupat din tine si m-ai lipit pe ziduri,
sarutul de pe frunte s-a adancit in riduri.
Pupila se umple in palpairi de lanterna
si plansul si vina se-ngroapa in perna.
Cu pumnii lovesc in fum de tigara
si sangele-n tample pulseaza si zbiara.








                                                        Kristina Kamara

Cartea mea a ramas deschisa
cand cartea ta era deja scrisa.

Nu-nchide coperta, stransoarea ma sugruma,
intunericul ma sperie si randuri se aduna,
ma-ncolacesc ostentativ precum un sarpe
care-si saruta victima inainte de moarte.









                                                          Kristina Kamara

Vreau toamna sa-mi arate
ca inca e speranta
si inima sa-ngroape
iluzii la distanta.
Vreau iarna sa-mi inghete
pulsul in artere
si timpul sa ma-nvete
zborul din cadere.


Vreau noaptea rece sa se lase
peste faramele din tine,
sa curga ura, sa cada oase
si sa te scot din mine.
Te vreau plecat si ma vreau vie!
Ma vreau asa cum eram ieri,
vreau gandul meu sa nu mai fie
aplatizat de indoieli.



.............................................






                                                        Kristina Kamara