duminică, 29 ianuarie 2017






Doua priviri converg intr-un sărut
Si mâinile se strâng in dulce contopire
Dezbracă-mă de mine, de vise, de trecut
Dezbracă-mă de toţi, imbracă-mă cu tine.


Fă-mă să cred că poţi şterge vina
Că poţi, infinitul să-l reduci la punct
Si că atunci când se stinge lumina
Rămânem noi doi, singuri pe pământ.


Te-am cunoscut când destinul a decis
Scânteia a invadat raţiunea,a dezlegat trăiri reprimate
Contrastele s-au topit intr-o umbră, delimitată imprecis
Lent unduitoare pe alei intunecate.


Când sufletele s-au cuprins intr-o miscare browniană
Am lăsat cuvintele sa cadă pe asfalt
De frig, de dor, de poftă şi de teamă
De a nu ne izbi prea tare unul de celălalt.


Nu te-nchid intr-o inima cu aur poleită
Nu spun ca dragostea mea va fi nesfarşită
Te voi iubi atât cât te va face fericit
Si dacă inseamnă toată viaţa, atunci…promit!









                                                                          Kristina Kamara

sâmbătă, 28 ianuarie 2017







In palma ta prindeai cristale
Si faţa-mi dezgoleai de gânduri
Eram culoarea pielii tale,
Acum-pierdută printre randuri.

Puneai, cu buzele, pe frunte
Tăcut, căldura unui vis
Si deschideai cu sărutari mărunte
Poarta unui suflet stins.

Si te-ai desprins fără regrete
Si mi-ai ramas doar in pupile
Să nu-mi zideşti ferestre in perete
Nu pot să zbor cu aripi fragile.

Vremea aşează praf peste inimi
mi-ai spus ca uitarea m-ajută să cresc.
Pe trupul crud rămân spinii
Când trandafirii se ofilesc.

Timpul m-a desenat mai tristă
Puţin mai dreaptă şi mai rece
Am uitat că dragostea există.
Timpul nu vindecă, doar trece…










                                                                            Kristina Kamara


  Te caut pe marginea paharului de vin
Te caut in fumul murdar de ţigară
Te simt ca un zbucium adolescentin
Mă simt ca şi cum aş simţi prima oară.

Răpeşte-mi apusul si fă-mă să răsar
Decupează-mi trecutul şi lipeşte-mă de tine.
Atenuează gustul regretului amar
Dezleagă-mă de tot ce mă reţine.

Când ei nu contează, nimic nu ne sperie.
Aruncă-ţi orgoliul orbit, in mizerie.
Lasă-i să tacă, dispar in decor.
Ascunde-te sub zâmbetul acuzator.

Inchide-mă-n tine c-o sticlă de vin
Lasă-mă acolo până-nvăţ să mă abţin.
Dacă pământul se deschide să ne judece de toate
Scrie-mi pe listă incă două pacate.








                                                                               Kristina Kamara
Pe  ascuns...






Indepărtaţi, rănindu-ne de toate
Nu ştim că inceputul s-a-ntâmplat
Si am căzut,dar doar pe jumătate
In jocul tău discret abreviat.



Si mâinile se-ating tăcut,timide
Privirile şoptesc  intre blesteme.
Mi-ai zis să nu mă tem de ploile acide,
Mi-ai zis să zbor cât incă e devreme.



Dar inima de glezne mi-ai legat
Si mă trage spre tine grăbită
Că Universu-ntreg s-a condensat
Intr-o privire udă, ce-o evită.



Rămâi aici cu mine,ascunşi de ochii lor
Visează lângă mine inc-o noapte.
Pictează-mi adevarul trupului tau gol
Sub pielea mea vibrândă, pentru eternitate.













                                                                                                                    Kristina  Kamara

luni, 9 ianuarie 2017

Phoenix



Ai un foc?
Vei arde! Cu toata fiinţa
Ce sfarmă dorinţa
Si cade cu fricile-n bloc,
Să poată să crească
Să se regăsească
Să nu se mai teamă deloc!

Abisu-i e frate
Când visele toate 
calmează dureri mângâind
Pleoape pătate
De ape sărate
Intinde mâna zâmbind:

Fă-mi găuri in tâmple
Să curgă murdarul
Mizerii in formă de fluturi.
Dacă noaptea nu trece
Deschide sertarul
Inima de praf să o scuturi.

In ultimul ceas
De gesturi absent
In faţă un pas
Tăcut şi atent.
Fumul se-ntinde
Cât ochii cuprind
Mai tare s-aprinde-
Ziua venind- imprăştie umbra
Din flăcări răsare - aşa cum mi-ai zis -

Al doilea Soare.





                                                                               Kristina Kamara



A  trecut un an...










Te văd prin vremea ce trece
Ca printr-o perdea de fum…
Eşti tot mai departe, tăcută şi rece,
Eşti tot mai Acolo şi tocmai acum.

Azi lumea e puţin mai rea
Si viaţa e putin mai goală.
Din nou am transformat regretul
In picături pe coală.

Timpul ne smulge pe rând
Din valurile vieţii,
Cu tine l-am rugat să aibă răbdare
Dar el a vrut să te urce
Pe razele dimineţii
Ca soarele să strălucească mai tare.






                                                                                          Kristina Kamara





joi, 7 iulie 2016


Tarziu



Îţi scriu ca să-ţi spun că mi-e dor
Şi că voiam să mai stai.
Îţi scriu pentru că nu pot striga atât de tare
Ca să m-auzi din Rai.

Aici cu toţii suntem bine,
Nimic nu s-a schimbat, nimic nu e la fel,
Şi mă gândesc în fiecare zi la tine
Ţi-e frig? Ţi-e sete? Ţi-e bine lângă El?

Se spune că timpul vindecă tot
Şi răni şi orgolii cu aceeasi cadenţă.
Dar oare cu timpul o să pot
Să vindec o absenţă?

Îţi caut chipul pe coridoare
Îţi caut umbra în camera ta
Aerul e greu şi respiraţia mă doare
Şi nu mă pot mişca…

E prima iarnă fără tine
E frig afară şi mi-e frig în suflet
Mi-ai îngheţat în amintire
Imagine vibrândǎ fără sunet.

Şi nu-mi doresc nimic de sărbători,
Căci ce-mi doresc ştiu că nu pot avea
O scară-naltă până dincolo de nori
Ca să te pot îmbrăţişa.






                                        
                                                                     Kristina Kamara