E zgomot tare intre noi,
cum n-a fost niciodată
iţi ceri
coasta inapoi…
fundalul se estompează
Si lumina tace
Sunt vie şi
sunt trează?
M-apasă pe
torace
Forma spatelui tău
cu relief montan
din care glasul meu ricoşează
a trecut o oră,
se simte ca un an
se simte ca un ciob ce penetrează…
in imbraţişarea coastelor noastre
te caut, te cer şi
te strig
un aranjament standardizat de oase
atat am rămas
şi mi-e frig…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu