Faţă in faţă şi veacuri ne despart

Incert- cu braţe contopite-n strângeri

Se simt ca braţele de cruce de bazalt

Si demonii-nainte de cădere au fost ingeri.

Si am căzut in blocuri de silabe

Si m-am pierdut printre fărâme

Ecoul vocii mele Cerul arde

Cu tot cu Dumnezeu, nimic rămâne...

Ecoul vocii tale se risipeste in apus

Spre minus infinit apui cu tot cu vânt

Să cânte toamna-n frunze tot ce aveam nespus

Si-n fiecare octombrie să te aud plecând.

Kristina Kamara