Doua priviri
converg intr-un sărut
Si mâinile se strâng in dulce contopire
Dezbracă-mă de mine, de vise, de trecut
Dezbracă-mă de toţi, imbracă-mă cu tine.
Fă-mă să cred că poţi şterge vina
Că poţi, infinitul să-l reduci la punct
Si că atunci când se stinge lumina
Rămânem noi doi, singuri pe pământ.
Te-am
cunoscut când destinul a decis
Scânteia a invadat raţiunea,a dezlegat trăiri reprimate
Contrastele
s-au topit intr-o umbră, delimitată imprecis
Lent unduitoare
pe alei intunecate.
Când sufletele s-au cuprins intr-o miscare browniană
Am lăsat cuvintele sa cadă pe asfalt
De frig, de
dor, de poftă şi de teamă
De a nu ne
izbi prea tare unul de celălalt.
Nu te-nchid
intr-o inima cu aur poleită
Nu spun ca
dragostea mea va fi nesfarşită
Te voi iubi
atât cât te va face fericit
Si dacă inseamnă toată viaţa, atunci…promit!
Kristina Kamara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu