Te văd prin
vremea ce trece
Ca printr-o
perdea de fum…
Eşti tot mai
departe, tăcută şi rece,
Eşti tot mai Acolo şi tocmai acum.
Azi lumea e puţin
mai rea
Si viaţa e putin
mai goală.
Din nou am
transformat regretul
In picături pe
coală.
Timpul ne smulge
pe rând
Din valurile
vieţii,
Cu tine l-am
rugat să aibă răbdare
Dar el a vrut să
te urce
Pe razele
dimineţii
Ca soarele să
strălucească mai tare.
Kristina Kamara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu