In palma ta prindeai cristale

Si faţa-mi dezgoleai de gânduri

Eram culoarea pielii tale,

Acum-pierdută printre randuri.

Puneai, cu buzele, pe frunte

Tăcut, căldura unui vis

Si deschideai cu sărutari mărunte

Poarta unui suflet stins.

Si te-ai desprins fără regrete

Si mi-ai ramas doar in pupile

Să nu-mi zideşti ferestre in perete

Nu pot să zbor cu aripi fragile.

Vremea aşează praf peste inimi

mi-ai spus ca uitarea m-ajută să cresc.

Pe trupul crud rămân spinii

Când trandafirii se ofilesc.

Timpul m-a desenat mai tristă

Puţin mai dreaptă şi mai rece

Am uitat că dragostea există.

Timpul nu vindecă, doar trece…

                                                                            Kristina Kamara