Nimicul nu exista,
de azi insemn ceva.
Lumina cea mai trista
m-a nascut din ea.
Mă zguduie polemici
de sine si in fapt:
-Să se dărâme crucea
acelui condamnat!
-Sa se doboare ziduri,
sa se scandeze Ură
sa crape voci si riduri
ce-au namolit faptură.
Sa caşte Infinitul
un pântec sa inghită
ideile din titlu
si soapta nerostita.
Kristina Kamara
Esti un veritabil Prometeu al cuvantului.Imi amintesti mult de Verlaine prin intensitatea dramatica a trairilor.
RăspundețiȘtergere