marți, 19 februarie 2013








Prin nu stiu ce magie
Privirea ta a invatat sa-mi scrie
pe suflet ca pe-o coala
galbena si goala...





                       

                                                                          Kristina Kamara

miercuri, 6 februarie 2013

Revolta Noului nascut


Nimicul nu exista,
de azi insemn ceva.
Lumina cea mai trista
m-a nascut din ea.

Mă zguduie polemici
de sine si in fapt:
-Să se dărâme crucea
acelui condamnat!

-Sa se doboare ziduri,
sa se scandeze Ură
sa crape voci si riduri
ce-au namolit faptură.

Sa caşte Infinitul
un pântec sa inghită
ideile din titlu
si soapta nerostita.







                                                         Kristina Kamara


vineri, 1 februarie 2013








Lipeste-ti obrazul de lacrima mea
Topeste-o tacut in visare
Spune-mi ca dupa furtuna de-o noapte
Un soare salbatic rasare.


Cu mana lipita de albul gigant
Canta-mi iubirea imbracata-n polen
Acelasi refren aberant.
Acelasi salbatic refren.


...................................................................




                                                                                        Kristina Kamara








Ajuta-ma sa-mi dezvelesc

fata de lacrimi

Si sufletul de el

Convinge-ma ca Maine

e punctul de reper.

Invata-ma sa cred ca lumea-i infinita

Si singura sfarsita-i

durerea nerostita.



Ridica-mi coltul gurii cu privirea

Si scoate-ma din carnea de simpla muritoare

Toarna-mi in orbite nemurirea

Si-arunca-mi sufletul in mare.





                                                               
                                                                                                   Kristina Kamara








Dincolo de zidurile trupului meu
Sunt ziduri ce nu le pot distruge
Am dragoste-n mine,si ura si bine si rau
Dar asta n-ajunge.

Dincolo de tavanul de sticla
Exista un cer infinit…
Se uita in jos, se mira si striga
De ce pan-acum n-am venit.

Fascicule moi de teama si groaza
Inunda profanul latent
Imi scutura nervii si tac si vibreaza
Si-asteapta pasul absent.







                                                                             Kristina Kamara









Adie un suflu de durere
Prin fluturii albastri
Si pleoapele inchise.
mi-ai ravasit faptura
zidita din himere
si ochii tai imi sapa
abisuri putrezite.
In inima si-n minte
Nu joci acelasi rol
Sunt doua lumi distincte
Lipite-ntr-un decor.
Cand inima te vrea
Eul te reneaga
Dar cand nu existai
Am fost vreodata
Rotunda si intreaga?






                                                                                      Kristina Kamara

duminică, 27 ianuarie 2013








Aleile parcului sunt azi un labirint.
Ieri ingropam sub fiecare banca un sarut,
Imi promiteai eternitati si ma priveai zambind…
Azi toate bancile au disparut.


Tocurile-mi intra adanc in asfalt,
Iti amintesti ca ieri pluteam deasupra lui?
Obrazul mi-l lipeam de umarul inalt…
Spuneai ca sunt a ta…si azi a nimanui.


Spatiile dintre degetele mainii drepte
Asteapta degetele tale sa le-ascunda.
Daca tristetea se masoara-n trepte,
Cerul il ating pe treapta cea mai scunda.






                                                                                                    Kristina Kamara






~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Se desprinde din noi zeul şi moare,
Pâlpâind frenetic în lumini de lanternă,
Absoarbe tăcerea şi Omul dispare!
În noi păşeşte o toamnă eternă.





                                                                Kristina Kamara




Te uiţi la ceas şi speri din nou…
Durează-o veşnicie!
Te zgârie opac ecou,
A ce putea să fie.
Mai simţi şi-acum în colţul gurii
Suflarea ce murmură:
"Ah! Te vreau şi azi pe buze,
bucată de făptură!"







                                                               Kristina Kamara



De-ai ştii...



Din aceeaşi umbră
Mi te naşti mereu.
Şi apui tot umbră
-bipolar ecou.


“-Hai să ne-aruncam din nou
în nevăzute ape!”
Dar glasul meu în glasul tău
De azi nu mai încape.


Sonorizezi trecutul
În trei-patru silabe,
Şi-mi smulgi atent din tâmplă
Versuri în cascade.


Mâna obosită
Încearcă să le scrie
Sub ochii tăi de sticlă
Sunt pete pe hârtie.


De-ai ştii că printre rânduri
Mi te naşti mereu…
N-aş mai fi o umbră,
N-ai mai fi ateu.




                                                                           
                                                                             Kristina Kamara

sâmbătă, 26 ianuarie 2013






Iti dau doar noaptea asta si maine am sa plec,
primeste-mi privirea sub cerul fruntii tale,
izbeste-ma de orele ce nevazute trec,
dezbraca-ma de frunze si calca-ma-n picioare.


Deschide-mi intre buze intrarea-n Purgatoriu,
adu-mi toti Ingerii din Rai la Judecata.
Ca un Adam si-o Eva cazuti in derizoriu,
le cerem Marul biblic drept rasplata.


Ineaca-mi inrobirea in rauri de cuvinte,
invata-ma sa pot sa nu regret.
Pentru toata rusinea, sa sapi adanc in vintre,
cu toata-nversunarea, mormantul de poet.

................................................................








                                                                                       Kristina Kamara

Cuvintele se rotesc intre noi
se izbesc intre ele silabe.
O mana te vrea inapoi,
din cealalta mana,inima cade.

Pamantul te-apasa sub talpa,
carari se deschid sub calcaie.
Privirea aceea inalta,
Inalta si dreapta, a cui e?

......................................




                                                                                    Kristina Kamara











Ploaia imi transpune zbuciumul in picaturile ei, il fragmenteaza. Ii imprumut sufletul sa-l duca sus, sa-l purifice si sa-l toarne inapoi peste mine...







                                                                 Kristina Kamara






Lasa-mi trecutul
sa mai vibreze in lumina ta opaca.
Esti harta vietii mele-
pe harta vietii tale sunt o pata...

















                                                                                           Kristina Kamara





...am alergat in jurul lumii
                    pe carari sapate in stanca.
Te-am cautat 
                    pe culmea cea mai inalta
si-n marea cea mai adanca...





                                                                                                      Kristina Kamara






Ne-ntalnim din nou
in aceeasi gara
unde-astepti mereu,
la linia-ntai,
trenul ce loveste,
trenul ce omoara
ultima silaba
a lui "Mai ramai!"




                                                                               









                                                                                                            Kristina Kamara



Am urcat spre tavanul de sticla
si in varful scarii era lumina...
Orbita de setea unui Maine Absolut,
mi-am lasat aripile la poarta
si am coborat...






                                                                                             Kristina Kamara




      Te-astept de-o viata, pe-un colt de bordura
     minutele cad pe asfalt,
     se zguduie timpul cu iz de cianura
     si Cerul imi pare tot mai inalt...




                                                                               Kristina Kamara



...te-nchid acum in toamna, in gand si-n amintiri
si eu raman aici, la fel ca-n prima noapte,
ingropata-n adancul aceleiasi priviri
si-astept pe cineva sa ma dezgroape...





                                                                                                                         Kristina Kamara

vineri, 25 ianuarie 2013









Sunt chiar in fata ta, cu tamplele zdrobite,
cu inima in palme, te strig sa ma ridici,
din gramada neagra de oase putrezite;
Scutura-mi genunchii si du-ma de aici!



                                                           Kristina Kamara




Cand viata se-ngusteaza-n moarte,
si lanturile ei nu ma mai strang,
Picura-mi numele pe un antet de carte
si-n ea inchide-mi zbuciumul profund.



                                                               Kristina Kamara




                                       Ploua printre randuri, ramuri si silabe...
                        Pe podeaua rece, genunchii mi se-ndoaie
                        Strang in pumni murdarul cuvintelor bolnave
                                     Surde si-ncretite de atata ploaie...



                                                                                 Kristina Kamara












Oriunde vei fi,iti voi canta mereu
trezirile profane-ale sufletului meu...




                                                               Kristina Kamara




Mi-ai cioplit, cu ochii inchisi, versuri in tampla...



                                                     Kristina Kamara

Te visez bidimensional
Intr-un Univers plombat cu noroi.
Nu inteleg de ce finalul
Se-mparte mereu la doi.
Mi-ai tatuat pe buze
Ultimul sarut
Si profilul fetei
L-ai lasat pe perna.
E tot ce mi-a ramas
Din tot ce am avut…
Din nebunia pura,
 placida si interna.













Kristina Kamara

Durerea nu ucide



Septembrie plumburiu si rece…
Ma asurzea zgomotul pasilor pe asflatul ud.
Simteam o apasare ce nu-mi datea voie sa respir.
Gandurile imi zburau odata cu vantul,printre frunze…
Si cadeau,grele, lovindu-se violent de ciment.

Simteam toamna curgandu-mi prin vene
Ii simteam fosnetul in toate celulele.
Septembrie se metamorfozase…in mine.
O voce launtrica imi repeta:
“durerea nu ucide! Durerea doar transforma.”




                                      Kristina Kamara

Arde-ti pacatele in mine,
Carnea mea sa-ti fie rug,
Inalta foc spre lumi straine
Si leaga-ma ca sa nu fug.


Caci stiu ca o sa-mi fie teama,
Si parc-as vrea sa te opresc
Sa-nsangerezi lucioasa lama
Cu duhul meu nepamantesc.


Dar inca vreau sa-ti sorb durerea
Din vena cava-alunecand
Sa-ti iau si glasul si puterea,
Vreau azi, mai mult decat oricand!
















                                                                                    Kristina Kamara










Sfartecare-a constiintei
Si orbire intre timpi…
Fluidificat nisipul
Din clepsidra a-nghetat.
Cioburi de priviri opace
Curg prelung udand obrazul.




                                             Kristina Kamara




Trecut, pustiu, indepartat…
Incerc in van, cu gandul sa te-ating,
Dar amintirea-ti a-nghetat.
…e noaptea cand minunile se sting…



                                              Kristina Kamara

Inca te iubesc…


 
Ploua pe trotuare incinse de pasi
Merg inainte,ma inghite asfaltul…
Ma topesc pe urmele pe care le lasi
                      sfidand hazardul…



Nimic din ce erai nu mai sunt eu,
Si-n mine nu te mai gasesc.
Pulsezi in seva altui Dumnezeu,
                       inca te iubesc…






                                                      Kristina Kamara

Inca mai pleci



Ai plecat ieri si mi-ai spus “Voi reveni!”
Te-am asteptat lipita de toti peretii casei pana s-au crapat.
Se proiectau pe ei amorfe reverii
Si furia crescanda apasa pe timp ca pe-un buton stricat.


Te-am asteptat si azi, cu lutul ciobit,
Dar pleci din mine de-o mie de ori pe secunda.
Nici ieri, nici azi, nici maine n-ai venit,
Particula de gheata din care te-am cioplit devine tot mai neteda si mai rotunda.


O sa te-astept pana n-o sa te mai simt
Pana cand timpul va ridica intre noi fortarete de gel,
Si dac-atunci te voi vedea venind
Ii voi raspunde Timpului cu nepasare”Eu, nu-l cunosc pe el!”.



                                                                                      Kristina Kamara








Sfarsitul a venit inainte de-nceput.
Iti scriu poezii pe coapse si coaste.
Mi-a ramas doar umbra a tot ce am avut,
Doar jumatati din vise si zambetele noastre.

                                                            Kristina Kamara