Prin nu stiu ce magie
Privirea ta a invatat sa-mi scrie
pe suflet ca pe-o coala
galbena si goala...
Kristina Kamara
marți, 19 februarie 2013
miercuri, 6 februarie 2013
Revolta Noului nascut
Nimicul nu exista,
de azi insemn ceva.
Lumina cea mai trista
m-a nascut din ea.
Mă zguduie polemici
de sine si in fapt:
-Să se dărâme crucea
acelui condamnat!
-Sa se doboare ziduri,
sa se scandeze Ură
sa crape voci si riduri
ce-au namolit faptură.
Sa caşte Infinitul
un pântec sa inghită
ideile din titlu
si soapta nerostita.
Kristina Kamara
vineri, 1 februarie 2013
Lipeste-ti obrazul de lacrima
mea
Topeste-o tacut in visare
Spune-mi ca dupa furtuna de-o
noapte
Un soare salbatic rasare.
Cu mana lipita de albul
gigant
Canta-mi iubirea imbracata-n
polen
Acelasi refren aberant.
Acelasi salbatic refren.
...................................................................
Kristina Kamara
Ajuta-ma sa-mi dezvelesc
fata de lacrimi
Si sufletul de el
Convinge-ma ca Maine
e punctul de reper.
Invata-ma sa cred ca lumea-i infinita
Si singura sfarsita-i
durerea nerostita.
Ridica-mi coltul gurii cu
privirea
Si scoate-ma din carnea de
simpla muritoare
Toarna-mi in orbite nemurirea
Si-arunca-mi sufletul in
mare.
Kristina Kamara
Dincolo de zidurile trupului
meu
Sunt ziduri ce nu le pot
distruge
Am dragoste-n mine,si ura si
bine si rau
Dar asta n-ajunge.
Dincolo de tavanul de sticla
Exista un cer infinit…
Se uita in jos, se mira si
striga
De ce pan-acum n-am venit.
Fascicule moi de teama si
groaza
Inunda profanul latent
Imi scutura nervii si tac si
vibreaza
Si-asteapta pasul absent.
Kristina Kamara
Adie un suflu de durere
Prin fluturii albastri
Si pleoapele inchise.
mi-ai ravasit faptura
zidita din himere
si ochii tai imi sapa
abisuri putrezite.
In inima si-n minte
Nu joci acelasi rol
Sunt doua lumi distincte
Lipite-ntr-un decor.
Cand inima te vrea
Eul te reneaga
Dar cand nu existai
Am fost vreodata
Rotunda si intreaga?
Kristina Kamara
Abonați-vă la:
Postări (Atom)