Ne smulge vântul amintirea

Si cade sufletul din noi

Se-mpart şi băncile din parc

Impar, din doi in doi.

Nici n-am ştiut când ai plecat

Simţeam in piept doar gol rotund

Pătruns de fumul de ţigară

Simţeam pereţii cum mă strâng.

Si timpul s-a lipit in colţuri

Si s-a facut intreg şi drept

Azi, peste ani mă plimb in parcuri

Tot cu un gol rotund in piept.

Te port intre ventriculi

Cum poartă un nostalgic o poză veche in sertar

La fel de şters, de alb şi negru

…de murdar.

Te-nchid in amintiri

Cum se inchide o poartă de biserică in vineri

Poate-ai fost orb, poate-am fost amândoi

Prea tineri.

Scriu filosofii azi

Despre un om ce-n loc de inimă are-o carte

Scrisă in dezgust, cu litere fluide

Si nemoarte.

In pupila fixă

Mă strângi si mă intorci pe dinafară

Să zgârii lutul incă neuscat

Ultima oară.

La marginea durerii

m-am născut din frunze

din unde şi particule de praf

si mă aşez tăcută

pe colţul de bordură

in unghiul in care m-ai lăsat.

Cu mâna tremurândă

Pun zgomotul pe coală

Te strig in linii curbe, in cratime şi punct

Să mi te scot din tâmplă

Să mi te scurg din piele

Tu intri mai acut si mai adânc.