vineri, 1 februarie 2013









Ajuta-ma sa-mi dezvelesc

fata de lacrimi

Si sufletul de el

Convinge-ma ca Maine

e punctul de reper.

Invata-ma sa cred ca lumea-i infinita

Si singura sfarsita-i

durerea nerostita.



Ridica-mi coltul gurii cu privirea

Si scoate-ma din carnea de simpla muritoare

Toarna-mi in orbite nemurirea

Si-arunca-mi sufletul in mare.





                                                               
                                                                                                   Kristina Kamara

Un comentariu:

  1. Ma impresionezi prin profunzimea, pasiunea si idealismul de care dai dovada.
    Sa nu renunti niciodata la scris.

    RăspundețiȘtergere