duminică, 24 noiembrie 2019







E zgomot tare intre noi,
cum n-a fost niciodată
iţi ceri coasta inapoi…

fundalul se estompează
Si lumina tace
Sunt vie şi sunt trează?
M-apasă pe torace
Forma spatelui tău cu relief montan
din care glasul meu ricoşează
a trecut o oră, se simte ca un an
se simte ca un ciob ce penetrează
in imbraţişarea coastelor noastre
te caut, te cer şi te strig
un aranjament standardizat de oase
atat am rămas şi mi-e frig…







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu