Prin nu stiu ce magie
Privirea ta a invatat sa-mi scrie
pe suflet ca pe-o coala
galbena si goala...
Kristina Kamara
marți, 19 februarie 2013
miercuri, 6 februarie 2013
Revolta Noului nascut
Nimicul nu exista,
de azi insemn ceva.
Lumina cea mai trista
m-a nascut din ea.
Mă zguduie polemici
de sine si in fapt:
-Să se dărâme crucea
acelui condamnat!
-Sa se doboare ziduri,
sa se scandeze Ură
sa crape voci si riduri
ce-au namolit faptură.
Sa caşte Infinitul
un pântec sa inghită
ideile din titlu
si soapta nerostita.
Kristina Kamara
vineri, 1 februarie 2013
Lipeste-ti obrazul de lacrima
mea
Topeste-o tacut in visare
Spune-mi ca dupa furtuna de-o
noapte
Un soare salbatic rasare.
Cu mana lipita de albul
gigant
Canta-mi iubirea imbracata-n
polen
Acelasi refren aberant.
Acelasi salbatic refren.
...................................................................
Kristina Kamara
Ajuta-ma sa-mi dezvelesc
fata de lacrimi
Si sufletul de el
Convinge-ma ca Maine
e punctul de reper.
Invata-ma sa cred ca lumea-i infinita
Si singura sfarsita-i
durerea nerostita.
Ridica-mi coltul gurii cu
privirea
Si scoate-ma din carnea de
simpla muritoare
Toarna-mi in orbite nemurirea
Si-arunca-mi sufletul in
mare.
Kristina Kamara
Dincolo de zidurile trupului
meu
Sunt ziduri ce nu le pot
distruge
Am dragoste-n mine,si ura si
bine si rau
Dar asta n-ajunge.
Dincolo de tavanul de sticla
Exista un cer infinit…
Se uita in jos, se mira si
striga
De ce pan-acum n-am venit.
Fascicule moi de teama si
groaza
Inunda profanul latent
Imi scutura nervii si tac si
vibreaza
Si-asteapta pasul absent.
Kristina Kamara
Adie un suflu de durere
Prin fluturii albastri
Si pleoapele inchise.
mi-ai ravasit faptura
zidita din himere
si ochii tai imi sapa
abisuri putrezite.
In inima si-n minte
Nu joci acelasi rol
Sunt doua lumi distincte
Lipite-ntr-un decor.
Cand inima te vrea
Eul te reneaga
Dar cand nu existai
Am fost vreodata
Rotunda si intreaga?
Kristina Kamara
duminică, 27 ianuarie 2013
Aleile parcului sunt azi un labirint.
Ieri ingropam sub fiecare banca un sarut,
Imi promiteai eternitati si ma priveai zambind…
Azi toate bancile au disparut.
Tocurile-mi intra adanc in asfalt,
Iti amintesti ca ieri pluteam deasupra lui?
Obrazul mi-l lipeam de umarul inalt…
Spuneai ca sunt a ta…si azi a nimanui.
Spatiile dintre degetele mainii drepte
Asteapta degetele tale sa le-ascunda.
Daca tristetea se masoara-n trepte,
Cerul il ating pe treapta cea mai scunda.
De-ai ştii...
Din aceeaşi umbră
Mi te naşti mereu.
Şi apui tot umbră
-bipolar
ecou.
“-Hai să ne-aruncam din nou
în nevăzute ape!”
Dar glasul meu în glasul tău
De azi nu mai încape.
Sonorizezi trecutul
În trei-patru silabe,
Şi-mi smulgi atent din tâmplă
Versuri în cascade.
Mâna obosită
Încearcă să le scrie
Sub ochii tăi de sticlă
Sunt pete pe hârtie.
De-ai ştii că printre rânduri
Mi te naşti mereu…
N-aş mai fi o umbră,
N-ai mai fi ateu.
Kristina Kamara
sâmbătă, 26 ianuarie 2013
Iti dau doar noaptea asta si maine am sa plec,
primeste-mi privirea sub cerul fruntii tale,
izbeste-ma de orele ce nevazute trec,
dezbraca-ma de frunze si calca-ma-n picioare.
Deschide-mi intre buze intrarea-n Purgatoriu,
adu-mi toti Ingerii din Rai la Judecata.
Ca un Adam si-o Eva cazuti in derizoriu,
le cerem Marul biblic drept rasplata.
Ineaca-mi inrobirea in rauri de cuvinte,
invata-ma sa pot sa nu regret.
Pentru toata rusinea, sa sapi adanc in vintre,
cu toata-nversunarea, mormantul de poet.
................................................................
Kristina Kamara
vineri, 25 ianuarie 2013
Durerea nu ucide
Septembrie plumburiu si rece…
Ma asurzea zgomotul pasilor
pe asflatul ud.
Simteam o apasare ce nu-mi
datea voie sa respir.
Gandurile imi zburau odata cu
vantul,printre frunze…
Si cadeau,grele, lovindu-se
violent de ciment.
Simteam toamna curgandu-mi
prin vene
Ii simteam fosnetul in toate
celulele.
Septembrie se
metamorfozase…in mine.
O voce launtrica imi repeta:
“durerea nu ucide! Durerea
doar transforma.”
Kristina Kamara
Arde-ti pacatele in mine,
Carnea mea sa-ti fie rug,
Inalta foc spre lumi straine
Si leaga-ma ca sa nu fug.
Caci stiu ca o sa-mi fie
teama,
Si parc-as vrea sa te opresc
Sa-nsangerezi lucioasa lama
Cu duhul meu nepamantesc.
Dar inca vreau sa-ti sorb
durerea
Din vena cava-alunecand
Sa-ti iau si glasul si
puterea,
Vreau azi, mai mult decat
oricand!
Kristina Kamara
.jpg)
.jpg)
Inca mai pleci
Ai plecat ieri si mi-ai spus
“Voi reveni!”
Te-am asteptat lipita de toti
peretii casei pana s-au crapat.
Se proiectau pe ei amorfe
reverii
Si furia crescanda apasa pe
timp ca pe-un buton stricat.
Te-am asteptat si azi, cu
lutul ciobit,
Dar pleci din mine de-o mie
de ori pe secunda.
Nici ieri, nici azi, nici maine
Particula de gheata din care
te-am cioplit devine tot mai neteda si mai rotunda.
O sa te-astept pana n-o sa te
mai simt
Pana cand timpul va ridica
intre noi fortarete de gel,
Si dac-atunci te voi vedea
venind
Ii voi raspunde Timpului cu
nepasare”Eu, nu-l cunosc pe el!”.
Kristina Kamara
.jpg)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)