Iti dau doar noaptea asta si maine am sa plec,
primeste-mi privirea sub cerul fruntii tale,
izbeste-ma de orele ce nevazute trec,
dezbraca-ma de frunze si calca-ma-n picioare.


Deschide-mi intre buze intrarea-n Purgatoriu,
adu-mi toti Ingerii din Rai la Judecata.
Ca un Adam si-o Eva cazuti in derizoriu,
le cerem Marul biblic drept rasplata.


Ineaca-mi inrobirea in rauri de cuvinte,
invata-ma sa pot sa nu regret.
Pentru toata rusinea, sa sapi adanc in vintre,
cu toata-nversunarea, mormantul de poet.

................................................................








                                                                                       Kristina Kamara