Esti, nu sunt…

Esti o carte inchisa

Coperta-ti de plumb e armura.

Eu – doar coli nescrise

Cazute pe paturi de zgura.

Fiecare, frenetic, ne intonam imnul

Pe acelasi raft metalic si rece…

Pe tine tacut se aseaza timpul,

Pe langa mine trece…

As vrea sa vii mai aproape de-atat

Sa simt in mana mea pleoapa ta inerta,

Ai vrea sa fiu mai mult decat

Coli nescrise fara coperta.

                                                         Kristina Kamara