Durerea nu ucide

Septembrie plumburiu si rece…

Ma asurzea zgomotul pasilor pe asflatul ud.

Simteam o apasare ce nu-mi datea voie sa respir.

Gandurile imi zburau odata cu vantul,printre frunze…

Si cadeau,grele, lovindu-se violent de ciment.

Simteam toamna curgandu-mi prin vene

Ii simteam fosnetul in toate celulele.

Septembrie se metamorfozase…in mine.

O voce launtrica imi repeta:

“durerea nu ucide! Durerea doar transforma.”

                                      Kristina Kamara