Septembrie ma dezgoleste de tine, de pacate
Si-mi pune-n adierea lui visare.
Din doua crengi si frunze si ate incurcate,
in drumurile noastre croieste departare.
Tristeti cu iz de parcuri imi curg din nou prin vene,
Pavaje mi se-aseaza pe suflet si pe tample,
se crapa infinitul privirilor boeme...
Cantul tau demonic, o alta gura umple.
Pleoapele se-ating profund intr-o clipire
Si mainile-au lasat obraz nemangaiat.
Te-mpiedici in cuvinte-pasesc spre dezrobire...
Asfaltul tremura sub pasul Primului Plecat.
Kristina Kamara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu