Aleile parcului sunt azi un labirint.

Ieri ingropam sub fiecare banca un sarut,

Imi promiteai eternitati si ma priveai zambind…

Azi toate bancile au disparut.

Tocurile-mi intra adanc in asfalt,

Iti amintesti ca ieri pluteam deasupra lui?

Obrazul mi-l lipeam de umarul inalt…

Spuneai ca sunt a ta…si azi a nimanui.

Spatiile dintre degetele mainii drepte

Asteapta degetele tale sa le-ascunda.

Daca tristetea se masoara-n trepte,

Cerul il ating pe treapta cea mai scunda.

                                                                                                    Kristina Kamara

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Se desprinde din noi zeul şi moare,

Pâlpâind frenetic în lumini de lanternă,

Absoarbe tăcerea şi Omul dispare!

În noi păşeşte o toamnă eternă.

                                                                Kristina Kamara

Te uiţi la ceas şi speri din nou…

Durează-o veşnicie!

Te zgârie opac ecou,

A ce putea să fie.

Mai simţi şi-acum în colţul gurii

Suflarea ce murmură:

"Ah! Te vreau şi azi pe buze,

bucată de făptură!"

                                                               Kristina Kamara

De-ai ştii...

Din aceeaşi umbră

Mi te naşti mereu.

Şi apui tot umbră

-bipolar ecou.

“-Hai să ne-aruncam din nou

în nevăzute ape!”

Dar glasul meu în glasul tău

De azi nu mai încape.

Sonorizezi trecutul

În trei-patru silabe,

Şi-mi smulgi atent din tâmplă

Versuri în cascade.

Mâna obosită

Încearcă să le scrie

Sub ochii tăi de sticlă

Sunt pete pe hârtie.

De-ai ştii că printre rânduri

Mi te naşti mereu…

N-aş mai fi o umbră,

N-ai mai fi ateu.

                                                                           

                                                                             Kristina Kamara

Iti dau doar noaptea asta si maine am sa plec,
primeste-mi privirea sub cerul fruntii tale,
izbeste-ma de orele ce nevazute trec,
dezbraca-ma de frunze si calca-ma-n picioare.


Deschide-mi intre buze intrarea-n Purgatoriu,
adu-mi toti Ingerii din Rai la Judecata.
Ca un Adam si-o Eva cazuti in derizoriu,
le cerem Marul biblic drept rasplata.


Ineaca-mi inrobirea in rauri de cuvinte,
invata-ma sa pot sa nu regret.
Pentru toata rusinea, sa sapi adanc in vintre,
cu toata-nversunarea, mormantul de poet.

................................................................








                                                                                       Kristina Kamara

Cuvintele se rotesc intre noi
se izbesc intre ele silabe.
O mana te vrea inapoi,
din cealalta mana,inima cade.

Pamantul te-apasa sub talpa,
carari se deschid sub calcaie.
Privirea aceea inalta,
Inalta si dreapta, a cui e?

......................................




                                                                                    Kristina Kamara

Ploaia imi transpune zbuciumul in picaturile ei, il fragmenteaza. Ii imprumut sufletul sa-l duca sus, sa-l purifice si sa-l toarne inapoi peste mine...







                                                                 Kristina Kamara

Lasa-mi trecutul
sa mai vibreze in lumina ta opaca.
Esti harta vietii mele-
pe harta vietii tale sunt o pata...

















                                                                                           Kristina Kamara

...am alergat in jurul lumii
                    pe carari sapate in stanca.
Te-am cautat 
                    pe culmea cea mai inalta
si-n marea cea mai adanca...





                                                                                                      Kristina Kamara

Ne-ntalnim din nou
in aceeasi gara
unde-astepti mereu,
la linia-ntai,
trenul ce loveste,
trenul ce omoara
ultima silaba
a lui "Mai ramai!"




                                                                               









                                                                                                            Kristina Kamara

Am urcat spre tavanul de sticla
si in varful scarii era lumina...
Orbita de setea unui Maine Absolut,
mi-am lasat aripile la poarta
si am coborat...






                                                                                             Kristina Kamara

      Te-astept de-o viata, pe-un colt de bordura
     minutele cad pe asfalt,
     se zguduie timpul cu iz de cianura
     si Cerul imi pare tot mai inalt...




                                                                               Kristina Kamara

...te-nchid acum in toamna, in gand si-n amintiri
si eu raman aici, la fel ca-n prima noapte,
ingropata-n adancul aceleiasi priviri
si-astept pe cineva sa ma dezgroape...





                                                                                                                         Kristina Kamara

Sunt chiar in fata ta, cu tamplele zdrobite,
cu inima in palme, te strig sa ma ridici,
din gramada neagra de oase putrezite;
Scutura-mi genunchii si du-ma de aici!



                                                           Kristina Kamara

Cand viata se-ngusteaza-n moarte,
si lanturile ei nu ma mai strang,
Picura-mi numele pe un antet de carte
si-n ea inchide-mi zbuciumul profund.



                                                               Kristina Kamara

                                       Ploua printre randuri, ramuri si silabe...
                        Pe podeaua rece, genunchii mi se-ndoaie
                        Strang in pumni murdarul cuvintelor bolnave
                                     Surde si-ncretite de atata ploaie...



                                                                                 Kristina Kamara

Oriunde vei fi,iti voi canta mereu
trezirile profane-ale sufletului meu...




                                                               Kristina Kamara

Mi-ai cioplit, cu ochii inchisi, versuri in tampla...



                                                     Kristina Kamara

Te visez bidimensional

Intr-un Univers plombat cu noroi.

Nu inteleg de ce finalul

Se-mparte mereu la doi.

Mi-ai tatuat pe buze

Ultimul sarut

Si profilul fetei

L-ai lasat pe perna.

E tot ce mi-a ramas

Din tot ce am avut…

Din nebunia pura,

 placida si interna.

Kristina Kamara

Durerea nu ucide

Septembrie plumburiu si rece…

Ma asurzea zgomotul pasilor pe asflatul ud.

Simteam o apasare ce nu-mi datea voie sa respir.

Gandurile imi zburau odata cu vantul,printre frunze…

Si cadeau,grele, lovindu-se violent de ciment.

Simteam toamna curgandu-mi prin vene

Ii simteam fosnetul in toate celulele.

Septembrie se metamorfozase…in mine.

O voce launtrica imi repeta:

“durerea nu ucide! Durerea doar transforma.”

                                      Kristina Kamara

Arde-ti pacatele in mine,

Carnea mea sa-ti fie rug,

Inalta foc spre lumi straine

Si leaga-ma ca sa nu fug.

Caci stiu ca o sa-mi fie teama,

Si parc-as vrea sa te opresc

Sa-nsangerezi lucioasa lama

Cu duhul meu nepamantesc.

Dar inca vreau sa-ti sorb durerea

Din vena cava-alunecand

Sa-ti iau si glasul si puterea,

Vreau azi, mai mult decat oricand!

                                                                                    Kristina Kamara

Sfartecare-a constiintei

Si orbire intre timpi…

Fluidificat nisipul

Din clepsidra a-nghetat.

Cioburi de priviri opace

Curg prelung udand obrazul.

                                             Kristina Kamara

Trecut, pustiu, indepartat…

Incerc in van, cu gandul sa te-ating,

Dar amintirea-ti a-nghetat.

…e noaptea cand minunile se sting…

                                              Kristina Kamara

Inca te iubesc…

 

Ploua pe trotuare incinse de pasi

Merg inainte,ma inghite asfaltul…

Ma topesc pe urmele pe care le lasi

                      sfidand hazardul…

Nimic din ce erai nu mai sunt eu,

Si-n mine nu te mai gasesc.

Pulsezi in seva altui Dumnezeu,

                       inca te iubesc…

                                                      Kristina Kamara

Inca mai pleci

Ai plecat ieri si mi-ai spus “Voi reveni!”

Te-am asteptat lipita de toti peretii casei pana s-au crapat.

Se proiectau pe ei amorfe reverii

Si furia crescanda apasa pe timp ca pe-un buton stricat.

Te-am asteptat si azi, cu lutul ciobit,

Dar pleci din mine de-o mie de ori pe secunda.

Nici ieri, nici azi, nici maine n-ai venit,

Particula de gheata din care te-am cioplit devine tot mai neteda si mai rotunda.

O sa te-astept pana n-o sa te mai simt

Pana cand timpul va ridica intre noi fortarete de gel,

Si dac-atunci te voi vedea venind

Ii voi raspunde Timpului cu nepasare”Eu, nu-l cunosc pe el!”.

                                                                                      Kristina Kamara

Sfarsitul a venit inainte de-nceput.

Iti scriu poezii pe coapse si coaste.

Mi-a ramas doar umbra a tot ce am avut,

Doar jumatati din vise si zambetele noastre.

                                                            Kristina Kamara

Frica

Mi-e frica de nou,

Mi-e frica de vechi,

Mi-e frica de orbi

Cu dopuri in urechi.

Mi-e frica de tine

Si teama de noi,

Pasesti inainte,

Eu cad in noroi.

Mi-e frica de Maine,

Si Azi ma-nspaimanta,

Deschizi intre noi

O vale adanca.

“-Urcarea e grea!”,

Privindu-ma-n ochi,

Imi spui ca in ea

Ai vrea sa ma-ngropi.

                                              Kristina Kamara

Esti, nu sunt…

Esti o carte inchisa

Coperta-ti de plumb e armura.

Eu – doar coli nescrise

Cazute pe paturi de zgura.

Fiecare, frenetic, ne intonam imnul

Pe acelasi raft metalic si rece…

Pe tine tacut se aseaza timpul,

Pe langa mine trece…

As vrea sa vii mai aproape de-atat

Sa simt in mana mea pleoapa ta inerta,

Ai vrea sa fiu mai mult decat

Coli nescrise fara coperta.

                                                         Kristina Kamara

Doi

Traim pe doua colturi de hartie

Intr-un balans perfect,

Imbracati in poezie,

Cu sufletul defect.

Kristina Kamara

Blestem

 

Te blestem sa cazi din cer

Sa-ti pierzi sufletu-n cadere

Trupul sa-ti fie de fier,

Sa se-mbrace in durere,

Umbra-mi sa te-nghita lent,

A iubirii mele prada,

In periplul decadent

Si fiinta sa-ti decada!

Kristina Kamara

Trenul personal la linia doi

Intinzi bratele spre mine

Fade si inerte

-tuburi de dren.

Imi spui ca mereu

Va urma un “Maine”,

Ca viata e o gara

Si tu esti doar un tren.

Dar gara mea-i pustie,

Peronul e ciobit

Si-astept de-o vesnicie

Un tren ce s-a oprit

-        subit in alta gara;

Mi-ai spus c-o sa apara

Si trenul meu candva.

Si-atunci cand o sa vina,

Gara va fi plina

Dar trenul niciodata

Nu va mai pleca.

                                                                         Kristina Kamara

Psalm

Azi ura ne divide,

 Ne dilueaza seva.

Esti rosu precum Marul,

-sunt galbena ca Eva.

 

Da! Ura ne patrunde,

Eterica faptura,

Esti lance, scut metalic,

Sunt templu alb de zgura.

Cu aripi ascutite

Tai cerul de metal,

Propagi,scindand orbite,

Afon, diametral,

 Ce-a mai ramas – ecoul.

Inchizi ultima usa,

Lovesti brutal timpanul,

Cad resturi de faptura

In urma ta, lichid…

La margine de lume

Te-astept pe o bordura,

Cu ochii plini de patimi,

Plamanii plini de vid.

Dar ura ne divide,

Ne dilueaza seva…

Esti putred precum Marul,

Sunt putreda ca Eva.

                                                                             Kristina Kamara

Uneori as vrea sa cred ca mi se pare
ca nu esti doar punctul 
de sub semnul de-ntrebare...



                                                      Kristina Kamara

Nu rosti tot cuvantul...am cazut de la prima silaba.

                                                                                 Kristina Kamara

Primul plecat



Septembrie ma dezgoleste de tine, de pacate
Si-mi pune-n adierea lui visare.
Din doua crengi si frunze si ate incurcate,
in drumurile noastre croieste departare.



Tristeti cu iz de parcuri imi curg din nou prin vene,
Pavaje mi se-aseaza pe suflet si pe tample,
se crapa infinitul privirilor boeme...
Cantul tau demonic, o alta gura umple.


Pleoapele se-ating profund intr-o clipire
Si mainile-au lasat obraz nemangaiat.
Te-mpiedici in cuvinte-pasesc spre dezrobire...
Asfaltul tremura sub pasul Primului Plecat.



                                                                                  Kristina Kamara

Pe poarta Iadului am scris numele tau,
si mi-i te-ai scurs din vene pe lama de cutit.
Tu, prima secunda din ultimul ceas rau,
Ai fugit din mine si n-am mai murit.


                                                           Kristina Kamara

Trecut-am peste ani
C-un plasture pe frunte
S-ascunda vanataia pragului de sus.
Las alte glasuri astazi sa inunde
                  tot ce aveam de spus.
         
                                                                                    Kristina Kamara

                                                              Vantul canta lacrimi
                                                              si teama se divide
                                                              in frunza din castanii
                                                              umbriti de umbra ta.
                                                              Trupul se cutremura
                                                              de fricile solide
                                                              ghicite in cafea.


                                                              Tropote de pasi
                                                              in ropote de ploaie...
                                                              bifurca orizontul,
                                                              il sterg si il indoaie...


                                                                                             Kristina Kamara

Mi se pare ca te-aud plecand...
Te-ai rupt din mine si-mi insiri oasele in urma pasilor...

                                                                  Kristina Kamara

                                                     
 Cuvinte...


Cuvintele tale au gheare,
Cuvintele mele sunt moi.
Cuvintele tale sunt fiare
si cer impartirea la doi...


Cuvintele tale ma sperie,
Cuvintele tale dezbina
visarea ucisa-n mizerie
si ultimul strop de lumina.


Cuvintele tale sunt tunuri,
Cuvintele tale darama
cele mai puternice turnuri-
cad nevazute-n tarana.


Cuvintele tale ma ard,
Cuvintele mele te-ngheata.
Ma las inecata-n hazard
si ochii imi cad de pe fata.


Cuvintele tale ma-ntreaba,
cuvintele mele te striga.
Cuvintele tale propaga
ecouri acide de sticla.


Nu-ncap in cuvintele tale,
esti intreg in cuvintele mele,
Taie cele patru vocale
si consoanele-sunt grele.


Nu pot sa duc pe umeri
un vers atat de lung.
Incepi deja sa numeri
silabele spre punct.


Esti plin de mine si eu goala,
si teama ma cuprinde
Ca maine, pe aceeasi coala
vom deveni cuvinte...


K.Kamara